Poveste fara de sfirsit, in Delta, la Dunare, la pescuit

Exista lucruri in viata care ajung sa te bintuie si nu sunt nici fantome politice si nici obsesii financiare, ele tin de lucruri cu mult mai importante, tin de pescuit si nu incape multa discutie.

Te poti trezi noapte gindind cum sa prinzi pestele cel mare sau pe cel pe care l-au inhatat cu undite nedotate, cei de linga tine, pe cind pescuiati impreuna.

Au luat pestele, au facut fotografii si l-au aruncat dar nu in burta ci in apa, tu ai ramas cu gindul la crema de usturoi si la vinul alb care ar fi curs lin dupa ce buzele s-ar fi incintat putin cu carnea dulce si binecuvintata a nesoptitorului.

De aceea nu poti lasa, in niciun caz, lucrurile la voia intimplarii. Trebuie 'pregateala' pentru ca sa nu iti scape si de data asta pestele cel mare.

Si el viseaza la delicatsele care sa ii incinte stomacelul si guritza dar nu are cum sa spune saracul doar e nesoptitor.

Si el isi doreste ceva bun cu care sa isi incinte clipele cind se va zbate in cirlig si va trage tot malul dupa el, numai sa scape si se va bucura sa se vada pupat si eliberat in apa, dupa ce a fost fotografiat si tinut in albumul de pescar al baietilor cu masina de teren.
Coropisnitele sunt reale incintari pentru peste si de aici porneste totul, Gabi Bilencu le are, el stire Delta ca pe un buzunar si aduce numai prospatura pentru nesoptitori. Coropisnitele mari costa 3 lei iar cele mici merg la pret de un leu si jumatate, se calca pe cap prin butoiul unde le tine Gabriel si parca auzi crapul cum se apropie de undita, ii vede momeala si striga intr-un urlet surd catre cel cu undita saraca in cirlig, care tot spera sa il prinda, parca spunind: 'Fraiere da' o coropisnita in cirlig, nimic?'

Nu stiu altii cum sunt dar eu cind mai uit la fotografia umezita si uscata in frigul in care Gabi, fara nicio problema a intrat in apa si a facut el cum a stiut de a prin pestele pe care il vedeti, ma apuca frisoanele si ma intreb de ce unii sunt pescari de se roaga pestii de ei sa isi traga buza in cirligul lor iar altii ramin cu dorintele de li se tulbura somnul si le devin visele cosmaruri.

Cred ca multe se trag de la momeala, ca una e sa maninci salam ceausist si alta e sa isi mingii cu delicii papilele ca mai apoi sa iti racoresti cerul gurii.

Cui nu ii place un vin alb, racoros si catifelat, imbietor si energizant dupa masa cu un peste pregatit corespunzator?

Credeti ca pestelui nu ii place ca si noua, o aroma, ceva gustos, o esenta, ceva de neuitat ca gust si asezator la stomacel?

Pai altfel nu ar sta pitit la anumite radacini, nu le-ar mai simti dulceata, nu le-ar mai savura aromele.

Si fireste ca e in cautarea delicateselor, cu totii in natura dorim 'bunutz' si asta stie Gabriel Bilencu de copil doar a copilarit in Delta.

Totul incepe cu detoxifierea, trebuie lasat in urma orasul si efigia indianului care scuipa mizerie pentru plaminii tuturor si nimanui nu-i pasa.

Cum sa uiti de toate astea?

Cum sa nu le pui la suflet si sa te gindesti la pestisorul care prins, ti se va indeplini ca dorinta, iti va reechilibra personalitatea, te va primeni si vei face astfel si altora viata mai usoara.

Intoarceti capul si ginditi deja cum ajungeti la pescuit.

Pescuitul porneste de la atitudine, de la gindire si mai ales de la comportament.

Trebuie deja sa fi prins pestele de citiva ori in imaginatie pentru ca sa ajungi sa ii simti greutatea in undita, apoi nu iti mai e necesara decit momeala.

Un obiect ca cel din imagine e sigur la traversat Dunarea, e stabil si are o flotabilitate greu de invins, incit ca un tren la ora exacta, trece Dunarea nestingherit fie ca e ceata, frig, polei sau crivatz ori dimineata tulbure, cu ceata cocseriei cazuta pesre oras.
In Delta e altceva, lucrurile lumesti ramin departe si desprinse, acolo sunt alt legi si parca vesnicia este mai lunga.

Acolo calendarul si ceasul sunt scrise dupa virstele pestelui iar cel de acolo vede lumea, istoria, tumultul cu ochii celui care tocmai a tresarit cind i s-a aratat un inger pe ape.

Sub prova bacului, valurile se aseaza asternindu-se ca nisipul lin si blind sub carpeta din cortul sultanului.

Se rup lumile si se trec alte hotare cind se tarverseaza Dunarea, e liniste si doar pufniturile infundate ale bacului mai sting din suieraturile vintului.
De prin timpuri, din neant, mogildete plutind in barci, se avinta sa traverseze fluviul, printre trecerile elefantine ale bacului si fentind convoaiele de barje care cara titei, minereu si alte minuni coborite de pe Nipru si Volga.

Dunarea de astazi nu mai miroase a Port Said sau Mediterana ca altadata, ea e mai mult europeana, are momente cind parca se aude Viena si duduie serile, pe linga faleza, convoaiele care imping cu zgomot de locomotiva, convoaie lungi de barje catre amonte.
Traversarea se face in liniste, cu oameni tacuti in masini, adapostiti de frig sau preocupati de grijile cotidiene.

Pe Dunare e o forma de liniste pe care o da apa cind trece mingiind albia fluviului.

Dunarea are dulceata si povestea ei, ca sa putem acosta trebuie sa plece bacul cel verde, fie ca se incarca fie ca trece mai gol, el va elibera pontonul intr-o simetrie deprinsa in timp si pastrata cu sfintenia unui ritual.

Desprinderea de malul Galatilor si aproprierea de malul Tulcei trezeste la forfota pe cei care parca fusesera prinsi de amorteala si nostalgie.
Vintul aduce zgomotele motoarelor celuilalt bac la urechile noastre.

Au loc manevrele de plecare, parca supravegheate de prezenta bacului mai mare din vecinatate, care este asezat spre bratul mai vechi si batrin al Dunarii care duce si spre cimitirul navelor.

Lasam departe, in dreapta, pe cei din barca de lemn cu care s-au incumetat oamenii apei sa treaca fluviul.

Pentru o mina saraca de banutzi, se avinta peste fluviu si trec oricind, pe alti nebuni in cautarea mortii sau a capatuielii marunte, pe care marele oras le-o susura obsesiv in urechi.
Bacul trece lin si catifelat peste ape.
Mogildetele se pierd bucuroase in dreapta, se stinge conturul lor prin ceata umeda a inserarii.

Deja soarele ne-a intors spatele si e inserat.
Valurile plescaie a satisfactie,m ele stiu ce inseamna sa fii pescar si sa astepti clipa cind ajungi acolo unde, numai pe tine, pestii te asteapta.

Se vede deja tarmul, putin amortit de inserare.

Muzica motoarelor torcind stinge seara sub plescaiturile valurilor si frematarile copacilor.

Pestele fara momeala corespunzatoare nu vine la cirligul tau, nu are motive sa o faca, mai bine se ascunde la cald si sta pina dimineata cind apare ceva, de la soare macar, trimisa vreo giza pe care sa o rapuna din salt sau dintr-o plesnitura de coada.
Deja e alt aer, miroase a Tulcea, miroase a Delta.
Deja vizualizez traseul, spre Macin repede pe drumul cu multe curbe si cu un peisaj de basm.

Bacul se saluta cu bacul coleg si noi cu ceilalti de pe cealalta nava.

Duduie motoarele navelor, ca niste bunicute cind fac prajituri in bucatarie, la cuptor, in tavi pe care le orneaza si le incarca cu mirodenii imbatatoare.
Imi reiau traseul vizualizind cum ajung in Macin, apoi in centru spre stinga, pe un drum ingust si bun.

Pe deal, spre dreapta, la iesirea din Macin veti vedea o moara de vint moderna, generator eolian, care se orienteaza dupa vint de parca te priveste cind treci cu masina pe linga ea.

Oare mai are Gabi momeala vie suficienta?

Ii dau un telefon sa verific!

Pe mal Sf.Maria aduce binecuvintare, liniste si ocrotire, fiecare dintre noi are nevoie.

Traseul va continua pe o sosea foarte buna, trec si prin Isaccea, acolo e tare frumos si prin Garvan, Rachelu, locuri ideale de pescuit si de o frumusete care te face mic si vremelnic.

Oamenii sunt senini, limpezi la fata si cu ochii vii, casele curate si zugravite, zvelte si trainice.

E o alta lume!
Drumul te duce singur spre Tulcea, sunt suisuri si coborisuri, dealuri si vai, drumuri frumoase care merita facute.

E simplu de ajuns la Gabi Bilencu odata ce ati ajuns in Tulcea, de altfel sunt destui cei care il cunosc si valoarea marfii pe care o furnizeaza are importanta strategica pentru sufletul, nervii si echilibrul multora dintre noi.

Iata ca am decsoperit ca pe linga preot, politist, dentist si avocat e bine sa te faci si furnizor de momeala vie pentru pescuit.
Povestea este ca scoala incepe din copilaria crudaca, continua toata tineretea si absolvirea se face dupa virsta de 30 de ani, ca sa stii sa citesti apa, cum stau malurile, cum zboara gistele si ce zic curentii de pe cer si din apa.

Scoala e grea cu putini absolventi, aici Gabi si Cristi sunt dintr-o promotie speciala.

Gabi era acasa si m-am mai linistit, tocmai pregatise mamaliguta pentru pesti, mamaliguta rotunda cu mirodenie, pe care cunoscatorii o aseaza in cirlig si la intimpinarea nesoptitorului cu coada.

Ciorba de peste, cu apa de Delta, e unicat.

Maestrul Bilencu il vedeti admirind o lipitoare care isi va urma destinul, asa dupa cum veti putea vedea in fotografii.
El stie cit e de gustoasa o lipitoare la momentul ales pentru un stomac infometat de pradator nesoptitor, orbecaind pe linga maluri si stind de foame, in asteptare, la radacina stufului.
Lipitorile de pamint costa 5 lei bucata si cred ca pestii chiuie cind gasesc asemenea delicii in cirlige.

E o poveste culinara stiuta chibzuit si tinuta sub o delicata taina de cei care sunt adevarati preparatori de momeala de pescuit.
Trusele cu vietati momeala pentru pescuit sunt asezate pe categorii iar linistea incaperii este acoperita de forfota cu care coropisnitele se zbat si zmucesc in butoiul unde isi croiesc drum prin pamint si au clipele numarate pina la pescuit.
Cine stie sa le foloseasca le stie si valoare.

Rimele stau la loc de cinste si marturisesc ca nu am avut dese momente in care sa le vad adunate sistematizat, ca in epoca Ceausescu, intr-un cartier.
30 de rime negre ajung intr-un pahar de plastic la 10 lei.

50 de rime rosii ajung tot la un pahar si costa tot 10 lei.

Cariile de lemn sunt 2 lei bucata si asteapta sa se sacrifice in cirlig pentru prinderea inzolzatilor nesoptitori poftiti de oala de ciorba si de gratarul care abia asteapta sa ii friga pentru a fi gustati cu crema de usturoi si racoriti cu vin alb demisec.
Pina dimineata nu ramine nimic!

Plecatul la pescuit incepe numai dupa ce se trece pe la Gabi Bilencu furnizor de speranta si de nadejde la fir intins, magician al gustului nesoptitoarelor si detinator de vietati cunoscute apelor si pamintului.
Imaginati-va cum e sa te duci la magazin si sa ceri:

'Trei broaste va rog, sa fie de o stiuca si un somn!'

Pleci cu oracaitoarele in ziar invelite sau in punguta, te urci pe bicicleta, motor sau te urci in masina si te scurgi pe carare vesel, ca bronhiatii apelor te asteapta, iar cirligele din undite zumzaie bucuroase.
Caraseii mai mari sunt la 1 leu trupul, iar cei mai mici, pemcare nu aveti rabdare sa ii lasati sa creasca, ii puteti cumpara la 5 bani trupul, ca sa fie inghititi de cei mai mari si care nu stiu de morala, dobinzi, referendum sau criza creditelor ipotecare.

Scoicile sunt bune la tras pestele mare afara, le gasiti la 1 leu de bucata, sunt gustoase si dorite.
Suferinat tacuta a vietatilor momeala vie este astupata de freamatul coropisnitelor, sunt fiinte demne de studiu si pline de curiozitati.

Ele sunt si mari aducatoare de povesti de pescuit, caci ce este pescuitul fara poveste si ce este Delta fara momeala vie? Noroc cu fratii Bilencu!